Când motivul existenţei tale de până mai ieri dispare brusc în urma unei tehnicalităţi, iar în urma vortexului sinuciderea pare singura ta opţiune, spre ce mai priveşti înainte pentru a-ţi motiva dorinţa de a trăi?
Ultimul film până în acest an al controversatului Joaquin Phoenix, ce îl joacă pe Leonard, un tânăr ce este salvat de la sinucidere, pentru ca apoi să plece nepăsător spre casă; rezidează alături de părinţii puternic religioşi (evrei), şi chiar şi la vârsta sa înaintată doresc să îi găsească o soţie. Evident că tranzacţia va cuprinde în fundal şi una economică între familia sa şi cea a fetei, Sandra, un tunel ce pare a-i constrânge deciziile tânărului prin fundamentarea planului său de viitor când acesta vrea doar o eliberare.
Surpriza vine din faptul că, în ciuda reticenţei iniţiale, ajunge chiar să o placă pe această tânără fată, care pare un mozaic între naivitatea adolescentelor şi seriozitatea femeilor a căror viaţă a fost dinainte planificată, iar ele se lasă doar în prada sentimentelor spontane ce se pot isca, iar spre norocul ei, chiar o fac.
În această scenă pică o nouă vecină, Michelle (jucată excelent de Gwyneth Paltrow, în poate cel mai bun rol al ei de la Proof); aceasta este total diferită de Sandra, iar dezinvoltura, maturitatea şi familiarismul ei îl cuceresc ezoteric pe închisul Leonard.
Însă în orice situaţie de genul, nimic nu ajunge să fie perfect, deşi Leonard crede asta până la capăt - apar confuzii, neînţelegeri, ciocniri de ego-uri, indiferenţă şi sentimente incompatibile. Spontaneitatea scenei finale este subminată de însăşi logica relaţiilor.
Leonard duce o viaţă dublă, una pentru placul părinţilor săi, în care se regăseşte adesea sustras, iar una ca un fel de proiect individual, alături de misterioasa Michelle. Vag, doar mama sa (Isabella Rossellini, şi nu cred să o fi văzut mai potrivită pentru acest rol) pare a fi conştientă de suferinţele interioare ale fiului ei, însă rămâne impasibilă, anticipând parcă finalul anticlimatic.
Regizorul trasează invizibil lumea neîndurătoare a lui Leonard, constant înconjurat, dacă nu de oameni, de propria sa fiinţă, scăpătând într-o lume rece, crudă. Finalul este în fond, o decizie care poate îi va pune viaţa in ordine, nu pentru că aşa ar fi cuvenit, ci pentru că descoperă în sine o maturizare neivită întregul film.
7/10
No comments:
Post a Comment