În numele unei vieţi lipsite de boli grave şi în care accidentele, chiar şi cele mai insignifiante, ar putea fi remontate, aproape fără complexitate, şi al cărei speranţă la naştere trece lejer de 100 de ani, aţi accepta o societate ce realizează copii genetice de la care se aşteaptă, după o viaţă scurtă, trăită inocent, să doneze membre sau organge interne, după care apoi
completează, funcţia fiindu-le desăvârşită? În faţa unei vieţi lipsită de griji medicale majore, aţi accepta o predare morală asupra elementului ce vă susţine acest mod de viaţă, ignorând realitatea afectivă, cognitivă a acestor duplicate?
Preluând oarecum din mijlocul acţiunii din
The Island, acest film este mai puţin o "aventură" eroică în tărâmul consumerist, ce a trădat dreptatea, şi apreciază în schimb o abordare introspectivă şi lentă, din perspectiva personajului principal, Kathy (
Carey Mulligan, într-un rol în care asimilează pedantic caracteristicile molcome şi tolerante ale personajului ce-l interpretează) asupra curentului amoral ce este dobândit aproape fără protest (niciunul menţionat, iar încercări de realizare asupra eticii, mor odată cu proiectul asupra căruia se opreşte filmul) odată cu aceste progrese medicale. Explicit, nu se menţionează niciodată originea lor, însă tensiuni insurmontabile în psihicul tinerilor se relevă prin diferite ieşiri, în special ale lui Ruth (
Keira Knightley), pe final.
Filmul se deschide cu o prezentare a Hailsham, o şcoală, în care copiii par neatinşi de realităţile ce ar pătrunde în filme ce prezintă astfel de şcoli; Kathy are o afinitate puternică faţă de Tommy, iar cei doi devin bun prieteni, însă fata ce mereu îl tachina pe Tommy, Ruth, îl abordează romantic, iar o relaţie între cei doi începe. Între timp aflăm, prin vocea unei profesoare ce lucrează la Hailsham (evident, temporar după această dezvăluire) adevărul despre această şcoală specială plină de aceşti copii speciali: ei nu vor putea niciodată să aibă măcar şansa de a-şi îndeplini visele omniprezente în vieţile celor mici despre potenţialul vieţii lor adulte. Aceşti copii au un singur scop, şi anume de a deveni maturi biologic, după care vor servi drept donatori pentru societate, ducându-şi viaţa la bun sfârşit,
completând. Viaţa lor este astfel începută prin a-i condiţiona să-şi accepte propria existenţă de donatori, fără mari răbufniri psihologice.
Celelalte două părţi ale filmului, introduc secvenţial viaţa scurtă ce li se permite acestor personaje, trecând printr-o acumulare a cunoştiinţelor din împrejurimi şi micul anturaj, diferenţiere calitativă (donatori şi îngrijitori), speranţă, resemnare, acceptare şi sfârşire. Trioul de prieteni este secundar poveştii, şi poate fi interpretat, în cadrul vieţii lor, prin abordare contextuală, ca fiind exclusiv secvenţa unei vieţi trăite şi împlinite: deja la 20 de ani se comportă ca la vârsta mijlocie, pentru ca la 30 de ani, sclipirea să fi dispărut aproape în totalitate, acceptând liniştit soarta ce le este pecetluită.
Nu cuprinde nici o perspectivă crudă asupra implicaţiilor etice şi politice, nici o abordare moralizantă a situaţiei dintr-o poziţie inatacabilă; filmul preferă o poveste personală, din perspectiva lui Kathy, care nu poate, şi oarecum condiţionată psihologic, dar şi terifiată de potenţiala realitate a adevărului, să străpungă stabilimentul social şi politic instituit, şi, precum se poate vedea şi în Tommy şi Ruth, personaje mai individualizate, preferă o amăgire serenă şi speranţă implacabilului adevăr despre vieţile lor. Un astfel de tratament poate nu este pe placul celor care aşteaptă o voce impersonală sau moralizatoare din spatele camerei, cu o pletoră de informaţii; încercarea este dulce şi inviolabilă, dar în acelaşi timp spectatorul este conştient de paralizia personajelor şi scurgerea dezolantă a timpului.
Personajele sunt cuprinse într-un univers inescapabil, singura familie fiindu-le ceilalţi ca ei, iar singura evadare din calea tristeţii o perpetuă vieţuire în prezent, ce nu le permite o îngândurare prea adâncă asupra filosofiei şi naturii situaţiei lor. Societatea le este străină, etica este abandonată, iar vieţile lor, deşi scurte, sunt în cadrul scopului şi universului lor, pline şi întregite.
8/10
