Audrey Tautou pare să aiba repertorii similare când vine vorba de filmele romantice franţuzeşti, fie că este fata aventuroasă din Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, femeia superstiţioasă, dar de neclintit din Un long dimanche de fiançailles sau această tânără, Irène, în căutare de plăceri uşoare, bani mulţi şi viaţă liniştită, reuşească să pătrundă un spirit buclucaş şi anevoios (citite în altă notă şi veţi descoperi personajul slab caracterizat din The Da Vinci Code) în destinul personajelor sale.
Irène descoperă că viaţa lejeră pe care o visează nu compune toate elementele fericirii, iar încercând să găsească o sclipire de ziua ei, îl descoperă pe Jean (interpretat sincer de naiv de Gad Elmaleh), barman, pe care îl confundă cu un individ cu portofel fără fund (sau carte de credit). Descoperită, iar apoi trădată de realitate, încearcă să revină pe traseul stabilit, fără însă a putea renunţa la conexiunea ce s-a format pe timpul unei nopţi de sinceră prietenie.
Personajele au chimie, iar valsul dragostei comportă situaţii comice, stânjenitoare, şi de-a dreptul bizare; Jean descoperă lumea Irènei, şi se foloseşte de noile descoperite avantaje (materiale cu precădere) pentru a o curta pe tânăra de înaltă întreţinere. Pe parcurs însă, amândoi ajung, ca parcă străbătând acelaşi labirint, la concluzii asemănătoare despre situaţia lor, despre fericire...
Povestea este una clasică, iar sfârşitul previzibil, deşi unii ar fi tentaţi să acuze disperarea lui Jean (alţii în aceeaşi situaţie poate ar înţelege) - într-o formă, filmul dezvoltă subiectul dragostei la prima vedere, mascată de înşelăciune şi orbire sentimentală. Privind cu ostentaţie în lumea materială, uiţi că această nu derivă automat şi încălzirea interioară, iar mai mult ca bogătaşii în vârstă ce apar ca perechile celor doi tineri nu pare să ştie asta nimeni mai bine; însă pierzând trenul la momentul lor, singura lor formă de căldură este una cumpărată, falsă.
Prin contrast, Irène descoperă aceasta după multe umilinţe, care nu dor într-atât public, cât în privaţiunea sentimentelor sale; Jean, pe de altă parte este conştient mereu de utilitatea mijlocitoare a banilor, singurul său orizont reprezentând chiar şi 30 de secunde alături de fata pe care începe s-o iubească.
7/10
No comments:
Post a Comment