Lista filmelor pe care le consider relevante în anul 2009 pentru categoriile respective.
Machiaj
District 9
Costume
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Watchmen
Sunet
District 9
Star Trek
Efecte vizuale
Star Trek
Muzică
(500) Days of Summer
Up
Montaj
An Education
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Män som hatar kvinnor
Film de scurt metraj
2081
Comme le temps passe
Film documentar
Tales from the Script
Film animat
Evangerion shin gekijôban: Ha
Samâ wôzu
Film produs în altă limbă decât engleza
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Un prophète
Imagine
A Single Man
Antichrist
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Moon
Actor în rol secundar
Niels Arestrup în Un prophète
Takeshi Kaneshiro în Chi bi xia: Jue zhan tian xia
Actriţă în rol secundar
Anna Kendrick în Up in the Air
Chiara Caselli în Le père de mes enfants
Actor în rol principal
Colin Firth în A Single Man
Michael Nyqvist în Män som hatar kvinnor
Sam Rockwell în Moon
Actriţă în rol principal
Carey Mulligan în An Education
Noomi Rapace în Män som hatar kvinnor
Scenariu adaptat
An Education
El secreto de sus ojos
In the Loop
Män som hatar kvinnor
Scenariu original
A Single Man
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Un prophète
Regie
Jacques Audiard pentru Un prophète
Lone Scherfig pentru An Education
Michael Haneke pentru Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Film de excepţie
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte
Jan 7, 2011
Jan 6, 2011
Top 2008
Lista mea a filmelor pe care le consider relevante în anul 2008 pentru categoriile respective, ce urmează listei pentru 2007. Repet, în cazul în care am considerat mai multe filme la fel de bune într-o anumită categorie, ordinea este alfabetică.
Machiaj
Tropic Thunder
Costume
Chi bi
Sunet
Chi bi
WALL·E
Efecte vizuale
The Dark Knight
Muzică
Okuribito
Montaj
Chi bi
Film de scurt metraj
Wallace and Gromit in 'A Matter of Loaf and Death'
Film documentar
Food, Inc.
Film animat
WALL·E
Film produs în altă limbă decât engleza
Chugyeogja
Jiu jiang feng
Okuribito
Imagine
Doubt
Frost/Nixon
In Bruges
Actor în rol secundar
Takeshi Kaneshiro în Chi bi
Actriţă în rol secundar
Amy Adams în Doubt
Actor în rol principal
François Bégaudeau în Entre les murs
Masahiro Motoki în Okuribito
Yun-seok Kim în Chugyeogja
Actriţă în rol principal
Kristin Scott Thomas în Il y a longtemps que je t'aime
Lina Leandersson în Låt den rätte komma in
Scenariu adaptat
Chi bi
Die Welle
Låt den rätte komma in
Scenariu original
Chugyeogja
In Bruges
Okuribito
Regie
John Woo pentru Chi bi
Yôjirô Takita pentru Okuribito
Film de excepţie
Okuribito
WALL·E
Machiaj
Tropic Thunder
Costume
Chi bi
Sunet
Chi bi
WALL·E
Efecte vizuale
The Dark Knight
Muzică
Okuribito
Montaj
Chi bi
Film de scurt metraj
Wallace and Gromit in 'A Matter of Loaf and Death'
Film documentar
Food, Inc.
Film animat
WALL·E
Film produs în altă limbă decât engleza
Chugyeogja
Jiu jiang feng
Okuribito
Imagine
Doubt
Frost/Nixon
In Bruges
Actor în rol secundar
Takeshi Kaneshiro în Chi bi
Actriţă în rol secundar
Amy Adams în Doubt
Actor în rol principal
François Bégaudeau în Entre les murs
Masahiro Motoki în Okuribito
Yun-seok Kim în Chugyeogja
Actriţă în rol principal
Kristin Scott Thomas în Il y a longtemps que je t'aime
Lina Leandersson în Låt den rätte komma in
Scenariu adaptat
Chi bi
Die Welle
Låt den rätte komma in
Scenariu original
Chugyeogja
In Bruges
Okuribito
Regie
John Woo pentru Chi bi
Yôjirô Takita pentru Okuribito
Film de excepţie
Okuribito
WALL·E
Jan 3, 2011
The Killer Inside Me (2010)
Bazându-se pe o introspecţie ca alternativă la desfăşurarea acţiunii, The Killer Inside Me surprinde prin onestitatea pe care i-o acordă personajului principal, Lou; acesta analizează, meditează, împărtăşeşte gânduri şi face dezvăluiri despre motivaţia sa într-o calmă voce ce poate trăda natura sa debilitantă.
Casey Affleck reuşeşte o prestaţie la fel de admirabilă ca şi în Gone Baby Gone, în rolul de om al legii, care are o anumite complexitate inecesară adăugată în rezolvarea conflictelor, şi anume foloseşte moartea femeilor (fapt săvârşit de el, desigur) ca piesă centrală în scenariile sale imaginare pentru a evada din situaţii relativ puţin anevoioase. Psihologia personajului se dezvăluie treptat, însă înafara unei expresii imaginative psiho-deterministe, această relevare progresivă face puţin pentru a elucida în mod satisfăcător o structură de anvergură ce ar conţine scenariul în cadru explicativ.
Michael Winterbottom detaşează camera foarte mult de personaje, iar câteodată, aceleaşi personaje par echivalent distanţate faţă de poveste, care se desfăşoară într-un stil exploataţional, un trend nişă în această perioadă, ce mai poate fi regăsit în recapturarea unor elemente în filmele lui Tarantino sau Rodriguez.
Lou însuşi prin completările sale narative pare să se afle inconmesurabil de departe faţă de acţiune, judecând degajat evenimentele, vocea sa apărând în ultimă instanţă ca o completare al Eului personajului. Affleck îşi îndeplineşte complicitar partitura, poate altfel destul de puternică încât să fie în cursa pentru nominalizările Academiei Americane, de nu ar fi elementele de violenţă dezgustătoare ce au făcut-o şi pe Jessica Alba să plece din sală la Cannes în timpul difuzării acestui film şi subiectul nu atât stereotipizat cât şi de încadrare degradantă în evoluţia temporală a filmelor.
Joyce Lakeland (Alba) şi Amy (Kate Hudson) sunt cele două femei ce se regăsesc dramatic în viaţa lui Lou. Alba o interpretează pe Joyce, o prostituată, cu o forţă sexuală ce altfel nu se regăseşte în filmografia ei niciodată explicit şi pe care principiile ei o refuză dinainte; probabil tipizarea excesivă pentru încadrarea scenaristică (ca şi în cazul rolului ei din Machete) ajută foarte mult la aducerea la suprafaţă a unei puternici caracteristici dinamice unui personaj altfel bidimensional. Amy este o fată cu o reputaţie foarte bună din oraş şi care încearcă să-l convingă pe Lou să o ia de nevastă - Hudson nu necesită foarte multă prezenţă pentru acest rol, în cazul ei personajul fiind mult mai restrictiv şi decât cel al Albei. În ambele cazuri, aceste femei reprezintă tipul de iubire pe care îl resimte Lou; în ambele cazuri, deznodământul acestor personaje reprezintă singura formă de iubire pe care o poate avea vreodată Lou.
Celelalte personaje există doar ca declanşatoare stereotipizate pentru progresia scenariului şi dezvoltarea şi definitivarea personajului principal, al cărui transformare nu comportă necesar aceste figuri, dar al cărui realizări graduale se oglindesc în ele. Sfârşitul este poate cel mai slab punct al filmului, un omagiu adus filmelor de gen din anii 80, dar cu puţină relevanţă şi coordonare logică, ce ar părea foarte slab inspirat cauzal pentru un spectator mai interesat.
Decorul este caracteristic pentru genul filmului şi plasamentul acestuia într-un mic orăşel din Texas; introducerea personajului-narator stabileşte regulile sub care se află incidental şi filmul. Cinematografia reliefează puternic izolarea economică a unei astfel de regiuni, cadrele palide scoţând în evidenţă gândurile personajelor principale de a pleca pentru o viaţă mai bună în altă parte - una nu neaparat moral-spirituală, dar, având în vedere desfăşurarea poveştii, necesitat materială.
7/10
Casey Affleck reuşeşte o prestaţie la fel de admirabilă ca şi în Gone Baby Gone, în rolul de om al legii, care are o anumite complexitate inecesară adăugată în rezolvarea conflictelor, şi anume foloseşte moartea femeilor (fapt săvârşit de el, desigur) ca piesă centrală în scenariile sale imaginare pentru a evada din situaţii relativ puţin anevoioase. Psihologia personajului se dezvăluie treptat, însă înafara unei expresii imaginative psiho-deterministe, această relevare progresivă face puţin pentru a elucida în mod satisfăcător o structură de anvergură ce ar conţine scenariul în cadru explicativ.
Michael Winterbottom detaşează camera foarte mult de personaje, iar câteodată, aceleaşi personaje par echivalent distanţate faţă de poveste, care se desfăşoară într-un stil exploataţional, un trend nişă în această perioadă, ce mai poate fi regăsit în recapturarea unor elemente în filmele lui Tarantino sau Rodriguez.
Lou însuşi prin completările sale narative pare să se afle inconmesurabil de departe faţă de acţiune, judecând degajat evenimentele, vocea sa apărând în ultimă instanţă ca o completare al Eului personajului. Affleck îşi îndeplineşte complicitar partitura, poate altfel destul de puternică încât să fie în cursa pentru nominalizările Academiei Americane, de nu ar fi elementele de violenţă dezgustătoare ce au făcut-o şi pe Jessica Alba să plece din sală la Cannes în timpul difuzării acestui film şi subiectul nu atât stereotipizat cât şi de încadrare degradantă în evoluţia temporală a filmelor.
Joyce Lakeland (Alba) şi Amy (Kate Hudson) sunt cele două femei ce se regăsesc dramatic în viaţa lui Lou. Alba o interpretează pe Joyce, o prostituată, cu o forţă sexuală ce altfel nu se regăseşte în filmografia ei niciodată explicit şi pe care principiile ei o refuză dinainte; probabil tipizarea excesivă pentru încadrarea scenaristică (ca şi în cazul rolului ei din Machete) ajută foarte mult la aducerea la suprafaţă a unei puternici caracteristici dinamice unui personaj altfel bidimensional. Amy este o fată cu o reputaţie foarte bună din oraş şi care încearcă să-l convingă pe Lou să o ia de nevastă - Hudson nu necesită foarte multă prezenţă pentru acest rol, în cazul ei personajul fiind mult mai restrictiv şi decât cel al Albei. În ambele cazuri, aceste femei reprezintă tipul de iubire pe care îl resimte Lou; în ambele cazuri, deznodământul acestor personaje reprezintă singura formă de iubire pe care o poate avea vreodată Lou.
Celelalte personaje există doar ca declanşatoare stereotipizate pentru progresia scenariului şi dezvoltarea şi definitivarea personajului principal, al cărui transformare nu comportă necesar aceste figuri, dar al cărui realizări graduale se oglindesc în ele. Sfârşitul este poate cel mai slab punct al filmului, un omagiu adus filmelor de gen din anii 80, dar cu puţină relevanţă şi coordonare logică, ce ar părea foarte slab inspirat cauzal pentru un spectator mai interesat.
Decorul este caracteristic pentru genul filmului şi plasamentul acestuia într-un mic orăşel din Texas; introducerea personajului-narator stabileşte regulile sub care se află incidental şi filmul. Cinematografia reliefează puternic izolarea economică a unei astfel de regiuni, cadrele palide scoţând în evidenţă gândurile personajelor principale de a pleca pentru o viaţă mai bună în altă parte - una nu neaparat moral-spirituală, dar, având în vedere desfăşurarea poveştii, necesitat materială.
7/10
Subscribe to:
Posts (Atom)