You Don't Know Jack (2010)

Problema eutanasierii este mai veche decât acest film, însă acesta reuşeşte oricum să atingă subiectele filosofice pertinente, sau în final, dacă se doreşte, argumentele umane ale acestui proces.

Al Pacino face un rol de excepţie, poate cel mai bun de la Scent of a Woman, sau, de ce nu, Heat (şi nu-mi amintesc chiar să-l mai fi văzut cu păr alb, semn probabil că în sfârşit îşi acceptă vârsta şi odată cu aceasta, primeşte roluri mai comfortabile şi mai credibile decât un Tom Cruise la 70 de ani).

Distribuţia este de asemenea foarte bine intuită, John Goodman şi Susan Sarandon oferind roluri ce aduc aminte de zilele lor de excepţie, iar personajele lor par a completa caracterul principal Jack, într-un mod ce nu ar fi fost posibil cu narare sau doar prin conflictualizare nerezolvată (procedeu folosit mult prea des în filme).

Danny Huston în rolul avocatului ce-l protejează pe Jack desăvârşeşte rolul arhetipal al individului ambiţios, mereu interesat de imagine, prin care îşi sporeşte puterea; odată satisfăcute aceste ambiţii, individul nu se mai poate risca, iar deznodământul devine unul previzibil, cu tot respectul şi stima ce o purta avocatul pentru Jack.

Filmul este bazat pe o întâmplare reală, şi în esenţă reuşeşte să ilustreze că naivitatea şi principiile fac un cuplu dezarmant; încrederea lui Jack în sine este prost atribuită din moment ce el alege o cale pur juridică (a se citi cu ramificaţii penale) pentru a-şi demonstra punctul de vedere, încredere ce ar fi fost mai bine plasată în cercuri socio-politice, a grupurilor de interes şi poate a renunţării orgoliului, şi să fi fost de acord să continue într-un stat ce i-ar fi permis subiectul actelor sale.

Opinia publică poate va fi mult de-acum înainte divizată pe problema apartenenţei unei vieţi, dacă aparţine individului sau a societăţii, deşi pare total ignorantă de alegerea unora de a se juca cu viaţa altor oameni, respectiv indiferentă la moartea prin acte violente cu arme letale.

În fond, filmul este realizat foarte bine, iar profunditatea emoţională nu lipseşte, Al Pacino fiind completat atât de către Brenda Vaccaro, ce joacă rolul surorii lui Jack şi ajută în definirea personajului cu sine însuşi, respectiv Susan Sarandon, al cărei personaj devine un fel de interes romantic ce îl ajută pe Jack în relaţiile exterioare şi probabil îl propulsează către actul său final.

Merită menţionată replica lui Al Pacino, 'How dare you compare euthanasia with genocide?' pentru o înţelegere mai deplină a conceptelor folosite şi pentru o alegere competentă şi nu în trend mistic.

8/10